....???...

Am incercat vrodata sa cunoastem in amanunt lumea care ne inconjoara????Am incercat sa vedem si dincolo de limite????
Sa ne privim in oglinda.Un lucru banal facut zilnic in lumina.Vedem un simplu chip,ne vedem noi insine,reflectandu’se o parte fizica,estetica a personalitati noastre.Incercand altfel:privindu”ne in semiintuneric,privind dincolo de fatada,observam partea necurata..sinucigasul din noi.Sinucigasiul care se gandeste la moarte atat de des cum o persoana oarecare se gandeste la ziua de maine.
Se gandeste la moarte,nu’i pare rau, stie ca va muri.Nu poate sa se stinga desi stie k odata se va stinge,nu vrea sa dispara desi stie k va disparea,stie ca sufera dar parca ii place sa sufere.Incearca sa para vesel,sa zambeasca dar sufletul sau este in agonie.Agonia dureroasa eterna de care nu poti scapa.Esti in driva si ai semtimetul de vinovatie k nu ai incercat sa schimbi nimic.Asa se poate caracteriza latura melancolica,latura ascunsa a fiecariu individ in parte.Fiecare pozitie a vietii reprezinta o alta perspectia a sa.
Un suflet nu isi gaseste linistea atata timp cat nu este impacat cu el insusi.Unui individ visator melancolia este sentimentul cei pica drept manusa iar unui indivd oarecare nepasarea, indiferenta.Diferenta dintre oameni se poate masura si prin perceptia avectiva a cuvintelor.Spui “adio”sau “te iubesc” unui visator trezesti prezenta poetica din el.In lumea viselor orice cuvand poate ascunde o suferinta.O suferinta placuta sau nu.
O persoana este bolnava.Ce intelegem prin boala???Substantza care te macina la interior si care incet ,cu trecerea timului triumfa.Sau sentimentu care incearca sa domine tot,visarea in tristete,boala sufleteasca al careui antidot nu exista,sau poate e prea scump si app imposibil de obtinut,antidot ce se rezuma la schimbare.
Sentimentele reprezinta labirintul sufletului.Ramai prizonier odata cu trairea acestora.S’ar spune k intotdeauna moartea triumfa asupra vietii.Un razboi impartit in doua tabere.Mortii triumfla asupra viilor prin simplu fapt k au trait ceva ce noi nu am putea trai toata viata.Sentimentul de neputina in fata morti,dar si dorinta de cunoastere in fata necunoscutului,chiar si frica.In general nu ne este frica de fenomenul in sine ci de necunoscut.