Am incercat vrodata sa cunoastem in amanunt lumea care ne inconjoara????Am incercat sa vedem si dincolo de limite????
Sa ne privim in oglinda.Un lucru banal facut zilnic in lumina.Vedem un simplu chip,ne vedem noi insine,reflectandu’se o parte fizica,estetica a personalitati noastre.Incercand altfel:privindu”ne in semiintuneric,privind dincolo de fatada,observam partea necurata..sinucigasul din noi.Sinucigasiul care se gandeste la moarte atat de des cum o persoana oarecare se gandeste la ziua de maine.
Se gandeste la moarte,nu’i pare rau, stie ca va muri.Nu poate sa se stinga desi stie k odata se va stinge,nu vrea sa dispara desi stie k va disparea,stie ca sufera dar parca ii place sa sufere.Incearca sa para vesel,sa zambeasca dar sufletul sau este in agonie.Agonia dureroasa eterna de care nu poti scapa.Esti in driva si ai semtimetul de vinovatie k nu ai incercat sa schimbi nimic.Asa se poate caracteriza latura melancolica,latura ascunsa a fiecariu individ in parte.Fiecare pozitie a vietii reprezinta o alta perspectia a sa.
Un suflet nu isi gaseste linistea atata timp cat nu este impacat cu el insusi.Unui individ visator melancolia este sentimentul cei pica drept manusa iar unui indivd oarecare nepasarea, indiferenta.Diferenta dintre oameni se poate masura si prin perceptia avectiva a cuvintelor.Spui “adio”sau “te iubesc” unui visator trezesti prezenta poetica din el.In lumea viselor orice cuvand poate ascunde o suferinta.O suferinta placuta sau nu.
O persoana este bolnava.Ce intelegem prin boala???Substantza care te macina la interior si care incet ,cu trecerea timului triumfa.Sau sentimentu care incearca sa domine tot,visarea in tristete,boala sufleteasca al careui antidot nu exista,sau poate e prea scump si app imposibil de obtinut,antidot ce se rezuma la schimbare.
Sentimentele reprezinta labirintul sufletului.Ramai prizonier odata cu trairea acestora.S’ar spune k intotdeauna moartea triumfa asupra vietii.Un razboi impartit in doua tabere.Mortii triumfla asupra viilor prin simplu fapt k au trait ceva ce noi nu am putea trai toata viata.Sentimentul de neputina in fata morti,dar si dorinta de cunoastere in fata necunoscutului,chiar si frica.In general nu ne este frica de fenomenul in sine ci de necunoscut.
luni, 4 mai 2009
duminică, 3 mai 2009
Cateva ideei de inceput.
O zi banala,plictisitoare la fel ca oricare alta dar totuşi diferită.Asa a început tot.Asa a început si prima de zi de viata pentru tine.Tu cel care imi gazduieste cu ospitalitate toate ideeile si gandurile.Cum spuneam??Aaa da,asa a început tot.
De multe ori mi'am pus atat de multe intrebari..poate prea multe..la unele nici acuma nu le'am gasit un raspuns..Sa dau unele exemple..:
Dumnezeu..Acest dumnezeu despre care noi toti am fost invatati de multi Sa'L respectam, Sa'L iubim,Sa'L preamarim.Religia ne spune k El este atotputernic,ca El a creeat lumea,si odata k lumea ne'a creeat p noi.Asta ne spune religia.Insa stiinta o contrazice.Aceasta spune ca oameni s'au dezvoltat din maimutze,lucru destul de credibil,chiar mai credibil decat "teoria"pe care religia o sustine avand in vedere k stiinta nu numai afirma ci si demonstreaza.Spunand toate astea ajungem sa ne intrebam:
Oare chiar Dumnezeu exista????
Oare exista aceea viata dupa moarte???
Oare exista rai sau iad???
Durere sau placere in viata de apoi???
Multe intrebari pe care nu multi si le pun dar totusi intrebari destul de complicate avand in vedere gandirea fiecarei persoane.Ma gandeam ca in fiecare zi suntem obligati sa ne supunem societati[ca si ex:un adolescent=>obligatiile date de parinti,si cele de date de stat si adik scoala..sau un adult=>educatia propiului copil..servici..responsabilitatile zilnice],o societate care ne obliga sa alegem intre bine si rau.Nu ne'am nascut perfecti,desi uni sunt in cautare de a se perfectiona..dar totusi mai gresim,si atunci intervine..remuscarea...Remuscarea o neliniste la marginea greselilor..pe care oameni simpli o simt atunci cand au sub ochii lor motivele remuscarii.Ai facut o fapta rea..te simti resposabil..si atunci intervine principiul Raului in problemele etice.
Rai sau iad=Rau sau bine
-Rau= ne dezvaluie prezenta demonica a timpului care incearca sa domine tot ce ii opune rezistenta
-Binele=potentialul de vesnicie a timplui.Totul este vesnic.Totul e posibil.
Insa dualismul dintre ele transmite in lumea valorilor sentimente de nevinovatie si cunoastere.
Poate ca cineva ar contrazice ideile de mai sus negand faptul k suntem controlati si manipulati de societate.orice individ care ar nega sau ar afirma acest lucru ar aduce argumente.Pentru a afirma este suficient a pune cateva intrebari respectivului individ:
De ce am uitat sa ne bucuram de ceea ce ne inconjoara???
De ce am uitat sa ne miram de lucruri marunte ca atunci cand eram mici??
De ce traim pentru a ajunge la un anumit statut???
De ce trecem cu usurinta peste tot,facem rau fara sa ne pese???
Care sunt rasp la aceste intrebari????
Rasunsurile le gasesti daca incerci sa iti asculti tacerea.Sa meditezi.Dar nu poti pricepe insa ce insemana a medita dak nu esti obisnuit sa asculti tacerea!
Gandind altfel..ce ai intelege prin cuvantul ratacire???
Cand ma gandesc la asta ma gandesc in general la om..Omul fiinta oarecare ratacita intrun Nicaieri universal adik lumea..nicairi universal pentru k oriunde te'ai duce tot asa ar fi...de asta nu ai unde sa te duci niciodata....
De multe ori mi'am pus atat de multe intrebari..poate prea multe..la unele nici acuma nu le'am gasit un raspuns..Sa dau unele exemple..:
Dumnezeu..Acest dumnezeu despre care noi toti am fost invatati de multi Sa'L respectam, Sa'L iubim,Sa'L preamarim.Religia ne spune k El este atotputernic,ca El a creeat lumea,si odata k lumea ne'a creeat p noi.Asta ne spune religia.Insa stiinta o contrazice.Aceasta spune ca oameni s'au dezvoltat din maimutze,lucru destul de credibil,chiar mai credibil decat "teoria"pe care religia o sustine avand in vedere k stiinta nu numai afirma ci si demonstreaza.Spunand toate astea ajungem sa ne intrebam:
Oare chiar Dumnezeu exista????
Oare exista aceea viata dupa moarte???
Oare exista rai sau iad???
Durere sau placere in viata de apoi???
Multe intrebari pe care nu multi si le pun dar totusi intrebari destul de complicate avand in vedere gandirea fiecarei persoane.Ma gandeam ca in fiecare zi suntem obligati sa ne supunem societati[ca si ex:un adolescent=>obligatiile date de parinti,si cele de date de stat si adik scoala..sau un adult=>educatia propiului copil..servici..responsabilitatile zilnice],o societate care ne obliga sa alegem intre bine si rau.Nu ne'am nascut perfecti,desi uni sunt in cautare de a se perfectiona..dar totusi mai gresim,si atunci intervine..remuscarea...Remuscarea o neliniste la marginea greselilor..pe care oameni simpli o simt atunci cand au sub ochii lor motivele remuscarii.Ai facut o fapta rea..te simti resposabil..si atunci intervine principiul Raului in problemele etice.
Rai sau iad=Rau sau bine
-Rau= ne dezvaluie prezenta demonica a timpului care incearca sa domine tot ce ii opune rezistenta
-Binele=potentialul de vesnicie a timplui.Totul este vesnic.Totul e posibil.
Insa dualismul dintre ele transmite in lumea valorilor sentimente de nevinovatie si cunoastere.
Poate ca cineva ar contrazice ideile de mai sus negand faptul k suntem controlati si manipulati de societate.orice individ care ar nega sau ar afirma acest lucru ar aduce argumente.Pentru a afirma este suficient a pune cateva intrebari respectivului individ:
De ce am uitat sa ne bucuram de ceea ce ne inconjoara???
De ce am uitat sa ne miram de lucruri marunte ca atunci cand eram mici??
De ce traim pentru a ajunge la un anumit statut???
De ce trecem cu usurinta peste tot,facem rau fara sa ne pese???
Care sunt rasp la aceste intrebari????
Rasunsurile le gasesti daca incerci sa iti asculti tacerea.Sa meditezi.Dar nu poti pricepe insa ce insemana a medita dak nu esti obisnuit sa asculti tacerea!
Gandind altfel..ce ai intelege prin cuvantul ratacire???
Cand ma gandesc la asta ma gandesc in general la om..Omul fiinta oarecare ratacita intrun Nicaieri universal adik lumea..nicairi universal pentru k oriunde te'ai duce tot asa ar fi...de asta nu ai unde sa te duci niciodata....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
